Printre multe lucruri care m-au enervat astazi, s-au numarat si doua momente de bucurie. 

 

Primul. Scopul meu are 3 etape. Sunt pe care sa ating prima etapa. Recunosc, drumul de la 2 la 3 e cel mai greu. Dar o sa reusesc. Trebuie sa reusesc. Vreau!

Al doilea. Astazi a fost soare. Simteam cum ma incalzesc usor in razele soarelui; sufletul mi-a zambit. Zambetele colorate au invadat lumea imbracata in de nuante gri.

 

Sa revenim la tratamentul meu. Pentru cei ce nu au citit si celelalte insemnari, vreau sa ma ingras putin. De cateva zile mananc mai mereu. Nici o schimbare. Rabdare Roxana, este timp. Si oricum, dupa ce ating greutatea dorita, o sa vreau sa slabesc. Intodeauna am fost intr-o continua schimbare. 

 

In timp ce scriam ceva, ma gandeam la o parte din trecutul meu. Ce zile fericite! Ce frumos parea totul. Din pacate traim intr-o lume materiala, iar materialu se degradeaza cel mai repede.

As da cateva zile din viata mea, sa mai retraiesc unele momente…

Iunie – Iulie 2007

Octombrie 2008

Martie 2008

Mai – Iunie 2008

August – Septembrie 2008

 

Nu stiu care a fost cea mai fericita zi din viata mea.

 

 

Va multumesc tuturor celor care m-ati jicnit, care m-ati facut sa plang, care m-ati abandonat atunci cand aveam cea mai mare nevoie de voi, care m-ati urat si celor care au fost cu totul indiferenti la strigatul meu.

 

Va iubesc oricum.

 

 

                                                                                                  Roxana B.

 

 

 

Astazi a fost Dragobetele. Am auzit ca daca te prinde dragobetele indragostit dragostea va tine tot anul; nu stiu daca sa cred sau nu… dar tind sa cred, amintindu-mi de anul trecut care imi confirma lucrul acesta.

Nu inteleg de ce Dragobetele nu ar fi sarbatorit in Romania precum Valentine`s day. Nu suntem destui de buni in a face ceva, in a ne afirma; asta cred ca e raspunsul cel mai corect.

Mi-am facut astazi timp si chef sa ma uit la tv, pe alte programe fata de cele pe care le vizionez de obicei.

Stirile de la orele 19.00

Ma miram cum e posibil ca o batrana sa fie condamnata la jumatate de an de inchisoare doar pentru faptul ca a scos din pamant 3 tarusi, sau de faptul ca Petrom nu plateste gazul extras, suma enorma, aproximativ jumate de miliard de euro anual. De fapt… nu stiu de ce m-ar mira pentru ca oricum nu America este tara tuturor posibilitatilor, ci Romania.

O chestie care chiar m-a indigat de-a dreptul, este acela ca Romania refuza categoric sa dea informatii italienilor despre romanii care se duc sa munceasca in Italia. Cine nu are nimic de ascuns, nu ar trebui sa se fereasca. In plus, poate asa se mai gandesc de doua ori inainte sa faca un delict.

 

Offff, oboseala incepe sa ma faca pe zi ce trece tot mai irascibila. Rareori am momente de bunastare, dar si alea imi sunt spulberate de prostia omeneasca din jurul meu, sau doar de persoanele de-a dreptul stresante.

 

Tot mi se spune ca sunt nefericita. Nu e chiar asa. De obicei starea mea e influientata de vreme. Pur si simplu urasc frigul, zilele de iarna in care trebuie sa ma imbrac cu cele mai groase si insuportabile haine.

E adevarat ca duc o adevarata lupta cu mine insumi, incercand mereu sa fiu alta, eliminand monotonia, dar mereu acceasi. Si de cele mai multe ori sunt o persoana vesela. M-am obijnuit sa zambesc frumos, sa ma prefac ca totul e bine, chiar daca simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, m-am obijnuit sa ma port frumos cu persoane care nu merita nici minimul de atentie din partea mea, sa mimez fericirea asa de bine incat sa-i dau o forma perfecta vietii.

 Dar totusi, viata mea nu e asa de nefericita. Uneori incep si eu sa cred ca viata e perfecta, sa nu vad toate micile defecte.

Am tot ce imi doresc, prin simplu fapt ca mereu vreau altceva. Si acum vreau ceva, ceva ce mi se pare ca nu am sa reusesc prea curand, un scop in privinta caruia sunt cam sceptica. 

Oricum am sa va tin la curent, in caz de o noua achizitie.

 Vreau ! Trebuie !

 

Gandesc prea mult. Asta a fost parerea tutror celor care au reusit sa ma cunoasca mai bine decat restul prietenilor mei.

Visele mele sunt niste adevarate filme cu scene multiple care nu au nici o legatura una cu alta. Imi doresc un remediu impotriva viselor care imi absorb toata energia si imi stimuleaza creierul in a-mi pune mii de intrebari despre fiecare lucru visat. Ma simt de parca noaptea nu ar mai exista, de parca acea pauza care ar trebui sa fie un somn linistit este complet distrusa de multitudinea de vise ce imi poarta emotiile si gandurile pe cele mai inalte culmi ale terorii dar si ale fanteziei. Acest burete absorbant de energie si vitalitate nu ma lasa sa traiesc, oboseala fiind la ordinea zilei.

Uneori imi este si frica sa adorm, cu gandul ca nu o sa am parte de o noapte linistita si de un somn profund…
Astazi e soare. Zapada ce sclipeste in soare este mult prea puternica pentru ochii mei sensibili, vatul rece imi taie fata ca niste lame din toate directiile. E frig, iar eu sunt obosita…mult prea obosita ca sa ma apar de vant si sa-mi hidratez buzele. Zgomotul infernal al traficului mi se pare amplificat de zece ori fata de normal si totul se misca cu o viteza naucitoare.

 

 

Mi-e dor de mine…

 

 

                                                                                                          Roxana B.

Azi noapte, spre dimineata nu aveam somn. Ma gandeam la tot felul de lucruri pe care le-am trait si care m-au facut sa rad, dar si cele neplacute. Ar fi oribil sa sufar de insomnie. Pentru prima data imi doream sa fiu obosita, sa fiu foarte somnoroasa, numai sa pot dormi! E adevarat, imi facusem deja siesta cu cele 7 ore de somn, dar mai aveam inca 5. Am avut grija sa imi aduc aminte de toate vacantele mele si sa planific altele.

 

*   *   * 

Conversatie :

 

R: …

 

Raspuns : oamenii se schimba, dar nu in totalitate!

 

*   *   *

 

 

Tratamentul pentru kilogramele in plus continua.

Astazi: carne, prajituri, snacksuri si ciocolata.

La criticile tutror din familia mea, cum ca nu as sti sa gatesc, am vrut sa gatesc un pui la gratar. Mi se parea foarte amuzant procesul de dezghetare si taiere a puiului. Parca imi era si mila de saracul pui. Ah! Am renuntat la ideea de a gati.

 

 

 

Incepe sa ma doara capul. Vremea de afara nu mai inceteaza sa fie cat se poate de antipatica, a trebuit sa imi tai si unghiile mele lungi iar parul e tot mai uscat din cauza frigului si a vantului. Tanjesc dupa zilele de vara si serile clare din timpul ei…

Astept cu nerabdare weekendul. Motiv? Nici unul. Doar sa stiu ca am doua zile sa ma trezesc la ce ora vreau si sa fac ce vreau!

Ascult :    Sugababes- Denial

Stare :      pusa pe ingrasat

Vizionez : Gucci newest handbag collection

Al doilea baton de ciocolata mancat in mai putin de 10 minute, betisoare parfumate, lumanari aprinse. Lenevesc in pat ca o felina.

 

 

Pe cand prietenele mele se plang mai mereu de cateva kilograme in plus, eu nu stiu cum sa mai fac sa ma ingras. Mi-au spus ca sunt nebuna.

46 kilograme

Pentru inca 4 kilograme :  destula ciocolata

                                       mananc seara

                                       scot fructele si legumele si introduc carnea in alimentatie

De doua saptamani.

Cu toate astea, nici un rezultat; cred ca trebuie sa mai pulsez.

 

 

Am adormit cu gandul la o melodie mai veche pe care am auzit-o ieri intr-un taxi, mi-ar fi greu sa imi amintesc care si cu ce destinatie. 

Ascult: Dr Dre ft Snoop Dogg : Still D R E

 

Telefonul stresant ma trezeste din somn, pregatesc repede o cafea tare si ma uit pe ferestrele mari; ninge cu fulgi mari!
Aahhh!

Ma doare fiecare centimetru din corpul meu, am cearcane iar vocea e putin ragusita. Am foarte multe de facut pentru maine, dar mai ales de terminat " Stelele stralucesc aproape" ( Sidney Sheldon)

Ca de obicei incerc sa zambesc, sa par odihnita, fericita, ca ma simt extraordinar.

Parul are o forma care imi place, ochii albastri sunt clari. De imaginea din oglinda sunt destul de multumita; zambeste cu gandul la un compliment facut de prietena ei ieri : "ce frumoasa esti!" .

 

Mail verificat. Ziare on-line cu stiri plictisitoare, un comment la ultima insemnare de la Alex, reclame, firmele care ma anunta mereu de ultima colectie, printre care si :

 

 

LET YOUR HEART GLOW!
 

 

 

 

Cele 30 ore nedormite incep sa isi spuna cuvantul.

 

 

Cat mai zambitoare, incerc sa deslusesc toate chipurile cunoscute si pe cat posibil sa fiu cat  mai politicoasa.

Pe dracu! O raita de magazine dupa care am fugit repede acasa. Mult prea obosita, imi arunc pantofii si hainele prin casa dregandu-ma cu cafea si cola.

Gata, maine recuperez toate orele pierdute si dorm cat de mult cu putinta.
Mi-am amintit cu placere de blogul meu pe care l-am cam neglijat zilele astea; timpul dragilor..

Salzburg, duminica 9 martie 2008..18.00 p.m.

Este ziua mamei mele iar eu nu ii pot ura personal La multi ani; doar ii auzeam vocea plina de emotie in telefon prin scurta convorbire telefonica pe care am avut timp sa o fac.

De pe geamul camerei de hotel, Alpii si castelul din Salzburg erau conturati de un apus superb. Ce oboseala?! Entuziasmul o elimina fara nici o indoiala. Camera de hotel era plina de bagaje, agitatie, oboseala.

Reuniune in holul hotelului si incepem explorarea orasului.

Pentru seara aceasta: superbul castel. Telegondola nu functioneaza la ora aceasta, asa ca trebuie sa o luam la pas pana sus. Incantarea nu a fost specifica tutror in momentul acela, dar a mea a fost sigura. Asa aveam ocazia sa ma bucur incet- incet de peisaj, inaintand pana la acel punct la care toti eram interesati de ceea ce vom vedea, cu aceasi motivatie mai mult sau mai putin puternica din toti.

Uimirea a fost mai mult decat vizibila; oboseala de pe chipul fiecaruia a fost inlocuita cu acele zambete de multumire si de apreciere.

Sufleul meu tipa de fericire in momentul acela, oferindu-mi senzatia ca toate eforturile erau rasplatite cu varf si indesat…

 

Imi e dor.. Imi e dor de mine, cheltuind oboseala si cumparand fericire!

Stateam acum cateva zile cu cineva la o ciocolata calda. Cestile erau martore la privirile noastre tampe si la faptul ca nici unul nu scotea nici un cuvant. Linistea din mintea mea ma facea sa observ clar fumul ce se ridica elegant din tigarile din incapere.

Ma gandeam, prin cate maini au trecut aceste cesti, cate au auzit, la cate evenimente au luat parte si cate alte priviri tampe au vazut. Cam asa suntem si noi oamenii, auzim multe, vedem multe, si de fiecare data pasivitatea noastra nociva ne face sa uitam totul.

Linistea a fost tulburata cand in local au intrat 2 copii; hainele murdare si privirile lor  sclipitoare care tanjeau dupa niste marunti m-au impresionat. Atat de mici si totusi atat de curajosi; incearcand sa faca fata vietii, care se pare ca nu le ofera nici un viitor. Par ai nimanui, dupa bucuria de pe chipul lor atunci cand primesc o suma infima pentru noi, oamenii normali, dar mare pentru ei, copii ai strazii. Si cate alte mii de copii sunt la fel in acest oras si nimeni nu face nimic pentru ei. Copii care nu stiu ce inseamna bucuria unei zile de nastere, unei jucarii, unei clipe de afectiune. Copii care dorm sub cerul liber sau in scarile de bloc si care nu stiu ce inseamna sarbatorile sau o masa calda. Biologic acesti copii au parinti, desi nu se pot numi astfel oamenii carora nu le pasa de sufletele carora le-au dat nastere. Pe strada aceste suflete invata legea junglei! Inca de mici destinul a fost crud cu ei, de la varste la care altii de abia invata sa citeasca, ei isi iau viata in piept suportand toate privirile dispretuitoare, vorbele urate si chiar bataile primite de la persoanele fara suflet.

 

Tu, cititorule, ai fi in stare sa traiesti o zi in locul lor?

Stare : buna

Ascult : Radio 21

 

Imi place sa ascult radio; radio de calitate. Playlistul meu, desi e foarte bogat, ma plictiseste enorm. Am invatat pe de rost fiecare melodie.La radio am surpriza sa ascult melodii bune, sa ma surprinda mereu printr-o noua linie melodica exceptionala a unui nou interpret talentat si dornic de succes. 

 

Soarele de astazi mi-a conturat ziua buna. Dupa o saptamana in care am stat numai in casa, astazi am avut ocazia sa simt soarele pe pielea mea, sa am pentru o clipa senzatia ca primavara e chiar dupa colt, asteptata cu bucurie de toata lumea. Pana si taximetrustul, un batranel plictisit de viata, se bucura astazi de lipsa norilor, incercand sa poarte o conversatie cu mine; mintea mea era in prea multe locuri ca sa fie atenta la fiecare cuvant al lui. Eu doar il aprobam zambind. Desi apreciam amabilitatea lui.

 

Astazi am fost invitata la o sedinta in cadrul unei asociatii anti-drog ( tin sa mentionez ca sunt total impotriva acestor vicii ) . Am avut placerea sa intalnesc pe o prietena foarte veche, observandu-i devotamentul pentru coordonarea acestei asociatii. In aceste persoane de astazi am vazut tarie de caracter, interes pentru combaterea acestei probleme, oameni care au trait aceasta experienta prin ochii lor sau prin ochii altora.

Problema aceasta, a drogurilor, a luat amploare in ultimii ani din
pacate. Toti mai multi cad prada acestui viciu, in general
adolescentii, dar nu numai; de la copii pana la marii traficanti. Poate ca schimbarea nu ar trebui sa o asteptam de la ceilalti, ci sa facem noi primul pas, pentru binele nostru, oferind-le un exemplu. Acesti oameni nu trebuiesc marginalizati, sau aratati cu degetul; acesti oameni trebuiesc ajutati, oferindu-le sprijinul si ajutorul nostru. Din pacate, acestia nu se vor schimba daca ii vom eticheta drept ‘drogati’ sau ‘distrusi’, ci se vor afunda tot mai mult in acest viciu nemilos.

Haideti sa fim mai buni!

                                                                             
Roxana B.